Scriu proza scurta.  Mi se pare ca oamenii nu mai au ragazul necesar sa citeasca romane cu subiecte pe mai multe planuri, cu evenimente multe, care merg paralel, apoi se intretaie si se unesc in finalul  celui de al treilea volum.

Oamenii inclina acum mai mult spre proza scurta, daca se poate din biblioteca de buzunar, sa poata citi, eventual, si in tramvai, cu subiecte din viata lor si care isi pastreaza savoarea autenticitatii. Putini sunt cei care mai  privesc literatura ca pe un act vital si edificator. In afara de aceasta, nici eu nu am exercitiu indelungat al scrisului -  am inceput sa scriu si sa public cand pasisem spre apusul vietii – si ca atare, nici multa vreme nu-mi sta inainte pentru a scrie romane la care sa lucrez cate 10 ani. Viata iti poate juca renghiuri neasteptate si n-ar fi  exclus sa nu-mi ajunga timpul nici chiar pentru primul roman.

Pentru mine ar fi cea de a patra carte dupa ce au aparut: “Crampeie de viata” (2005), “Gand purtat de dor” – o monografie sentimentala a comunei mele natale, Tiganesti din judetul Teleorman - (2006) si “Prin sita vremii”(2007).

Acestei carti in lucru, intentionez sa-i dau numele “Oglindiri” si va avea patru capitole.

Un capitol va cuprinde scrierile aparute in publicatia “Observatorul” din Toronto, in care semnez o rubrica permanenta, sau scrieri publicate in alte reviste, ori scrieri inedite. Srierile mele nu sunt creatii, ci oglindirii si reflectii, cautari si talmaciri de intelesuri. Ma cufund intr-o lume de ganduri si umblu prin amintirile mele in varful picioarelor, ca intr-o catedrala a sufletului. Sunt scrieri care cuprind bucurii inaltatoare sau tristeti tulburatoare, sperante inaripate sau zboruri frante, satisfactiile si durerile adaptarii intr-o lume foarte diferita de cea in care am trait aproape o viata de om, trairi si amintiri din propria-mi viata, dar si ale celor cu care s-a intersectat viata mea. Sunt preocupata sa las spatiu intre randuri pe unde sa se furiseze gandurile cititorilor cu care sa port un dialog intim. Scrierile mele  oscileaza intre tonul autobiografic si cel detasat de context.

Un alt capitol al viitoarei carti va cuprinde insemnarile din vacantele petrecute in  diferite locuri ale lumii, asa cum am putut sa descifrez intelesuri noi. Dau un exemlu la intamplare - insemnarile despre lumea cazinourilor din Atlantic City, o lume pe care am incercat sa o vad din interior. Lumea cazinourilor a reprezentat intotdeauna un loc invaluit in mister, fabulos si inedit pentru cei care nu-i puteau trece pragul. Am urmarit “cu ochii mei” mijloacele de a pune stapanire pe dorinta fireasca a fiecarui om de castig, mai ales ca pe acest teren psihologic, granita dintre pasiune si viciu este atat de miscatoare.

Un alt capitol al cartii va cuprinde note de lector. Scriitorii contemporani pe care i-am cunoscut personal, mi-au dat branci inimii sa notez impresii despre scrierile lor. Am facut-o, socotind ca este si aceasta o stradanie folositoare pentru a pastra miezul viu al limbii romane.

Cel de al patrulea capitol, si ultimul, ar putea fi o selectie de epigrame si catrene publicate prin diferite reviste iar unele inedite.

Trag sperante ca in “Oglindiri” se va oglindi si chipul meu,  fara prea multe “riduri”. Publicand o carte, te dai pe mana cititorilor si oamenii sunt diferiti, se gasesc si din aceia de rea-credinta. Am mai facut cunostinta cu cativa. Eu le trimit de pe-acum un zambet impletit cu intelegere pentru diversitatea umana.

Cu alese sentimente si urari de infaptuire a tot ce va propuneti,

ELENA BUICĂ

Toronto