Lucia Olaru Nenati: „Cartea la care lucrez“
Un scriitor, mai ales un poet, nu poate da un raspuns foarte ferm la o asemenea intrebare, din simplul motiv ca acuitatea lui e mereu treaza la impresiile din real care l-ar putea solicita si ar putea declansa acea stare ca de transa in care sa aiba acces la Comunicarea speciala cu acea zona, oarecum misterioasa, de unde “vin” poemele. Ele se aduna in timp, uneori mai repede, mai legat, conex unei anumite idei sau stari, alteori mai lent si disparat, iar eu, fiinta scriitoare, am a le primi cu atentie si constienta, a le perfecta, a le corecta, a le potenta, daca simt ca mai este ceva de facut la ele si in final, a da nume cartii care se naste cind e coapta, ca un mar sau ca un copil. Asa s-au « nascut » toate cartile mele de poeme de pina acum si desi am scris sute de poeme, (nu le-am numarat niciodata!), eu nu stiu cine le scrie, de unde vin ele, stiu doar cind trebuie sa fiu pregatita sa le primesc, si sa le implinesc. Asadar, poeta care locuieste in fiinta mea are mereu in lucru o noua carte, chiar si acum, si cind se vor aduna destule poeme si voi simti ca organismul noii carti e autonom si poate primi noul sau nume - nu usor de atribuit, caci trebuie sa simt ca ii este organic! - atunci o voi anunta si voi cauta sa o public. Asta e alta aventura, dar nu aceasta e tema acetui text.>>>>>Lucia Olaru Nenati
